Cuvant Inainte

   Intr-una din vizitele in orasul meu natal, mi s-a intamplat sa ma apuc sa caut ceva in casa alor mei , printre lucrurile din copilarie -  bine stivuite si puse la pastrare, si dupa cateva ore m-am trezit cu o gramada de carti in jurul meu , rasfoind fascinata, neputand sa ma opresc... Mi-am dat seama ca am fost printre copiii norocosi care au crescut cu imagini frumoase- chiar daca erau doar in carti- printre putinele lucruri bune ale "epocii de aur" era importul de carti si ilustratii din lumea slava, dar si publicarea unor lucrari de acelasi  nivel ale ilustratorilor romani.

E foarte , foarte pacat ca astazi nu numai ca nu e ceruta o calitate asemanatoare, dimpotriva, orice licar de originalitate e blamat si refuzat.  Am avut o tentativa  de a lucra ilustratie de carte de povesti, am regretat amarnic - aveam nevoie de bani, am facut ce mi s-a cerut...se intampla in '99. De atunci lucrurile s-au inrautatit. Anul trecut un prieten a patit acelasi lucru, cu toate ca editura l-a conactat dupa ce vazuse ilustratii ale lui pe un site. A incercat sa-i convinga cu exemple ca se poate face mai mult , mai bine, ca nu vrea bani in plus... Nici un rezultat. Si orice element original din ilustratii era depistat si exterminat intr-un final.

Cred ca atat povestile cat si imaginile asociate au un rol destul de important in felul in care inveti sa vezi lumea cand esti copil. De aceea  desenele astea frumoase nu trebuie sa se piarda sau sa ramana in sertare pe pagini ingalbenite pana cand vom uita toti ca se poate ilustra si asa...